Shorley

Duminică, 1 Mai 2011, 00:52 Lasă un comentariu Go to comments

Nu cred ca exista student venit din provincie care sa nu stie unde e restaurantul Shorley. Am fost client ocazional de prin ’92 de cind, daca mai tin eu bine minte, maretul restaurant de-acum era o casa batrineasca cu doua camere „saloane” si era in plina constructie a renumelui ca la Shorley se maninca ieftin si bine, mincare gustoasa in portii uriase la preturi stundentesti.

Pe masura ce-au trecut anii, la fiecare vizita am gasit ceva schimbat: ba un salon in plus, ba un etaj, ba inca un trotuar ocupat cu mese intotdeauna insuficiente pentru care clientii, stiind de mincarea buna si, probabil, preturile mici, preferau sa astepte si cite o oara desi la 50 de metri e un alt restaurant cam din aceeasi categorie. Neschimbate am gasit marimea portiilor si mincarea foarte buna, despre preturi, e drept, dupa ce am trecut de la socialismul asistat de parinti la capitalismul de pe propriile picioare, nemaiputind spune nimic pentru ca nu m-a mai interesat daca au ramas studentesti sau nu.

Dupa o pauza mai lunga am vazut declinul. Trotuarele neocupate, cu pavajul deteriorat, saloane  complet goale, personal putin si mai slab pregatit. Mi s-a spus ca pasajul Basarab ar fi fost de vina, ca lumea trebuia sa ocoleasca pentru a ajunge la restaurant si ca, din comoditate, multi ar fi renuntat. Sentimentalist si ingaduitor, mincarea mi s-a parut la fel de buna, servirea la fel de prompta si oamenii la fel de amabili si, prin urmare, bacsisul lasat a fost la fel de consistent (ca in capitalism, desigur).

Apoi, am mai fost de doua ori: o data am ignorat un mare afis cu manelisti rinjindu-si la mine dintii de aur pe usa de la intrare si nedind importanta faptului ca ciorba de burta n-a mai fost la fel de gustoasa cum o stiam iar ultima data in seara asta cind am gasit in salon un cuplu care astepta de vreo jumatate de ora sa i se ia comanda si ar mai fi asteptat daca nu intram si noi in salonul respectiv (imaginati-va surpriza unui ospatar care gaseste clienti in salonul de care se ocupa!), in conditiile in care mese ocupate in tot restaurantul erau mai putin de 10. A trebuit sa cer sa ni se reincalzeasca ciorbele aduse sleite, meniurile (soioase si cu preturi lipite – pentru economie – neglijent) ni s-au luat de pe masa fara sa fim intrebati daca ne mai trebuie sau nu si, ce consider eu lucrul cel mai mizerabil intr-un restaurant, ni s-au cerut bani pe piine (chiar ne-a fost adus la cunostinta, citez, „daca vreti chifle, nu sint scumpe, doar 37 de bani bucata”).

Da, Shorley nu mai e ce-a fost, nu in zilele lui de glorie, nu mai e ce-a fost nici macar la inceput. Probabil vina e a patronului/managerului care a fost atent la client pina a facut afacerea mare dar a adoptat undeva pe parcurs (probabil in zilele de boom cind isi permitea sa „goneasca” clientii mai exigenti, pentru ca de-ailalti erau din belsug) zicala „las-o ba ca merge-asa” si care n-a fost in stare sa inteleaga faptul ca, odata cu criza, clientii au devenit mai atenti pe ce dau banii. Eu, unul, am devenit si astept sugestii (daca citeste cineva pe-aici, bineinteles) de restaurante de oameni normali (nu fite si figuri) in care se maninca bine si rezonabil ca pret si, neaparat, sa nu se fumeze.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Luni, 2 Mai 2011, 11:45 la 11:45

    Pe langa explicatia cu pasajul Basarab care eu o cred destul de valabila mai e una cel putin din punctul meu de vedere; aparitia altor restaurante cu meniu ok, portii mari si preturi accesibile si concentrarea lor in zona centrului istoric, astfel incat oamenii au ales sa manance mai central, ba dupa ce ieseau de la cumparaturi, ba dupa o plimbare prin Cismigiu, ba dupa o iesire de la teatru, adica nu mergeau special sa manance o ciorba. In plus oamenii care mai intra prin restaurante sa manance au capatat putine pretentii si s-au gandit si la ambianta in care mananca, iar aspectul de cantina a lui Shorley probabil nu a mai corespuns.

  2. Luni, 2 Mai 2011, 15:55 la 15:55

    Pasajul Basarab e gata, pe dedesubt se circula de ceva vreme. N-am vazut sa se (re)inghesuie desi cine ar fi vrut sa manince strict la Shorley ar fi putut ajunge destul de usor (nici fara pasaj nu era chiar in drum). Cit despre aspectul de cantina, asta era si inainte, mi-e greu sa cred ca s-a desteptat brusc in romani simtul estetic iar cu cumparaturile, teatrul si plimbatul prin Cismigiu nu stiu cit de valabil este din moment ce restaurantul era, cel putin duminica de la 10 (cind nu prea exista „dupa” niciuna dintre activitatile enumerate de tine), arhiplin.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: