Arhiva

Archive for the ‘timp liber’ Category

Tauri cu blană și cocoașă

Luni, 9 Septembrie 2013, 18:13 Lasă un comentariu

Puțini știu că pe o raza de 150 de kilometri de București mai există și alte atracții turisice decît stopurile mașinii din față de pe Valea Prahovei. Printre ceilalți mulți m-am numărat și eu pînă mai ieri cînd, la invitația lui lecampeur am ajuns la rezervația de zimbri „Neagra” în județul Dâmbovița. Pentru că pe noi ne-a indus în eroare numele de Bucșani, din localitatea respectivă mai parcurgînd aproximativ 16 km pînă la poarta rezervației, am facut o hartă pentru a înlesni orientarea puținilor cititori și a și mai puținilor amatori. Image

DSC_0118 Indicator 120130908_141259

20130908_141311

Pînă la Rățoaia se ajunge ușor, fiind mai multe variante. E bine de știut că de la marginea satului Rățoaia pînă la rezervație (dunga roșie, ~5km) drumul e pietruit nepunînd însă probleme mașinilor mici. În fine, destul cu geografia. Pentru 4 lei adulții și 2 lei copiii puteți vedea și atinge așa ceva (am înțeles totuși că am fost norocoși, e foarte posibil ca zimbrii să fie ascunși prin pădure):

20130908_150413 Cap de zimbru

20130908_143405 Cap de zimbru

20130908_143533 Zimbru din fata

20130908_142319 Zimbru din lateral

20130908_150323 Zimbru gata de atac

20130908_144103 Mama cu puiul

20130908_144034 Turma de zimbri

Categorii:timp liber

Circo Las Vegas, o mizerie

Vineri, 12 Octombrie 2012, 10:51 5 comentarii

Ne hotarisem de ceva vreme sa mergem la circ, ne-a crescut odrasla si-am considerat ca a ajuns la virsta la care are rabdare sa urmareasca doua ore si altceva pina la numerele cu animale.

Dom’le, ce sa zic, cine-a vazut desenul animat Dumbo are o imagine foarte aproape de realitate a locului, cine nu, o scurta descriere, fara poze, ca ni s-a repetat insistent ca fotografiatul si filmatul sint strict interzise, chiar si cu telefonul mobil (lucru probat personal, dealtfel): cortul rotund, inalt cam de 15 metri si un diametru de vreo 30, fara podea, asezat pe pietris. La intrare nimic spectaculos, o parte din foaia de cort ridicata de un colt de unul din angajati (circari?) ce nu permitea intrarea unui adult necocosat. De asezat aveai 3 variante: stinga sau dreapta pe niste banci de lemn inguste si ca sezut si ca spatiu intre ele intr-o asezare cu diferente de nivel foarte mici de la rind la rind fapt ce silea copii sa stea in picioare sau parintii sa-i tina in brate sau, daca aveai parte de invitatie „vip”, chiar linga manej, pe niste scaune de bodega.

In fine, la vreun sfert de ora dupa ora de incepere anuntata a iesit din culise o mamaie (si cind zic mamaie ma refer la faptul ca avea minim 60 de ani) fardata strident pe post de prezentator facind o reclama pompoasa la o tiganie la care deja ajunsesem si, deci, ne puteam convinge fara ajutor ca am luat teapa.

Spectacolul a inceput cu un numar de infasurat pe doua esarfe coborite din virful „cupolei” cortului prezentat de o duduie tinerica dar cam dolofana, prin urmare, suisul facindu-se cu dificultate iar coborisul cam zdruncinat, timp in care baba a comentat fiecare miscare cu o voce atit de stridenta si cu sonorul din statia de amplificare dat atit de tare incit in afara de timpane deranjate n-am inteles mai nimic. In fine, duduia a coborit vie si nevatamata, plina de semne pe picioare si a plecat dupa o portie scurta de aplauze anemice.

Apoi au adus o masa cu un tarus infipt in ea. Oameni buni, au reglat masa aia cu pene de lemn bagat sub picioare, sa fie la nivel, ca trebuia sa evolueze finalistii de la Gong Show Romanii au talent, „Ixtriiiiiim bradăăăăărs”, trei baieti care se vedea ca muncisera din greu dar fara supervizarea unui profesionist.

A urmat un numar de iluzionism al pompos anuntatului Duo Vegas, un el „magician” care a inghesuit o ea in cracii goi intr-o cutie pe care a pliat-o si-a depliat-o si asta a fost tot.

Ma rog, n-a fost tot c-a urmat Duo Carlos cu un numar „nemaipomenit” de reptile lesinate scoase din cutii de lemn subdimensionate (cele doua iguane, de exemplu, nu incapeau cu tot cu coada). El era imbracat in sultan sau ceva, ea in cadina (ori parasuta, nu mi-am dat seama) si n-a facut altceva decit sa-si onduiasca soldurile intre deschiderea cutiilor. In final a tinut zece secunde un sarpe pe umar, a primit felicitarile lui Carlos si dusi au fost. Si-abia atunci mi-a picat fisa: Carlos semana izbitor cu jumatatea masculina al duoului Vegas de mai devreme. Ei dracie! Apoi a venit pauza.

Pauza in care copiii au fost invitati sa faca poze cu puiul de leu si sa dea o tura de manej cu poneii. Bineinteles ca s-a facut coada si bineinteles ca mi-am dus copilul la amindoua (cine are stie ca e greu sa-l privezi de ceea ce el percepe ca distractie si, in plus, fac toti ceilalti copii). Toate ar fi fost bune si frumoase daca poza n-ar fi fost facut cu un aparat cu obiectiv foto mai prost decit un telefon din clasa de mijloc, n-ar fi costat 20 de lei (doua sute mii lei vechi), n-ar fi iesit miscata, n-ar fi fost scoasa la o imprimanta cu cerneala si s-ar fi eliberat bon fiscal.

A urmat invitatul special care a perfomat „in toata lumea si la Buhusi”, vorba lui Constantin Chirita in Ciresarii, nemaipomenituuuuuul, nemaiintilnituuuuul si nemaivazutuuuul Rudolfoooooo Vargaaaaaas, intr-un numar de dresura de cai. Trecind peste faptul ca domnul Vargas era aceeasi persoana din cele doua duouri (rostiti repede) de mai devreme, dresura de cai s-a inscris in aceeasi nota de penibil. Trei cai de caruta, nici impunatori nici aranjati nici costumati in vreun fel care au facut fix (atentie!) 5 ture de manej unul dupa altul, doua veniri in centru spre dresor si cite o pirueta vai de ea la iesire. A mai fost o lama care a dat doar doua ture, la una din ele sarind peste doi europaleti taiati pe din doua si trei ponei care n-au facut nimic.

In final, s-au pus garduri (vorba fiica-mi) si-a urmat numarul de dresura de tigri „albi, aurii si bengalezi”, adica un tigru alb si trei maronii (dintre care unul bolnav, avea saracul o ditatamai umflatura la coastele din stinga) , plictisiti si neascultatori. Dresorul s-a uitat tot timpul peste umar, generind o senzatie de neliniste si a nadusit din belsug desi nu era cald deloc. Dresura a constat in doua sarituri intre doua mese si-un mers pe o instalatie de forma unor butoane de trompeta. Ah, si-o rasucire de felina jucausa in final.

Am uitat sa va spun de clovnul circului, numitul Pepi, care a prezentat intre numere niste glume atit de penibile, vechi si rasuflate incit m-a busit risul de cit de dobitoc am putut fi s-ajung acolo.

Cam asta a fost „spectacolul” prezent pentru „prima data in Romania” (probabil sub numele asta) un spectacol jalnic de care ar trebui sa se intereseze cel putin Garda Financiara, Garda de Mediu si asociatii de protectie a animalelor. Pina atunci (respectiv Sfintu’ Asteapta), nu pot decit sa le recomand parintilor si educatorilor (pentru ca mizerabilii isi fac reclama cel putin in gradinite) sa le dea cu flit si sa-si duca copiii la Zoo (alta mizerie dar mult mai ieftina macar, biletul aici costa 35 de lei) daca vor neaparat sa le arate animale.

Categorii:timp liber