Decathlon nu-și onorează comenzile online

Deși iți iau banii din cont. Plătești produsul și apoi aștepți să ți-l livreze. Și aștepți. Când vezi că nu mai vine te duci și-i întrebi și-ți spun senini că produsul nu-i pe stoc. Păi când ați luat banii era, altfel nu puteam să-l plătesc. Ghinion, vă dăm banii înapoi. Când? În 72 de ore. Adică o săptămână nu te poți folosi de bani pentru că ai crezut că Decathlon e firmă serioasă. Nu e.

Singurul regret că făcusem comanda pe firmă și ANPC-ul iese din discuție.

Plan simplu de idei

Două lesbiene fac sex nebun, în final cade pe podea un strapon din care sar stropi.

Doi homosexuali bărboși se sărută lung și apăsat dar termină seara împreună cu o gagică neinvitată.

O indiancă vede la petrecerea ei de măritiș un neamț în curul gol și leșină.

Neamțului îi plac femeile dar se trezește cu mâna în chiloții unuia dintre homosexuali.

Una dintre lesbiene e pe punctul de a fi lobotomizată dar e salvată de un polițist.

Tot polițistul salvează o dj-iță islandeză urmărită de un traficant de droguri.

Un negru din Kenya e jefuit dar o contabilă coreeancă îi bate pe cei 7-8 jefuitori de le sună apa în cap.

Coreeanca intră la pușcărie pentru niste bani furați de frac’su și fumează un joint cu islandeza.

Și încă nu s-a terminat sezonul 1.

Doamne, cât îmi place abonamentul la Netflix!

Un om informat

Domnul Gicu Potolescu este foarte priceput la politică. Bine, și la fotbal, dar campionatul mondial s-a terminat iar cu vecinul Nelu Stormescu s-a cam certat, c-a ținut cu pârliții aia de croați.

A aflat c-o să vorbească Iohannis și stă țeapăn in fotoliu, cu telecomanda în mână, ascultându-l până la sfârșit. Nu înțelege mare lucru dar știe el un post tv la care se explică pe îndelete. E drept că s-au supărat copiii, are doi, de fiecare dată când au aflat că se uită la el, dar acum sunt plecați la muncă, ce-or face ei, sărmanii, prin tari străine? Nevasta e in camera cealaltă, se uită la Vrei sa fii miliardar – s-a uitat și el o perioadă până s-a enervat, că prea i-o luau înainte cu răspunsurile corecte pe care le știa și el – și oricum, dacă el nu înțelege…

Se ridică, verifică ușa sa fie încuiată, se uită atent pe vizor, își umezește buzele și mută pe Antena 3.

Serbarea

        Aseară am fost la serbarea de sfârșit de clasă a IV-a a fiică-mi și am avut parte de un eveniment extraordinar. Un eveniment de la care copii și părinți, deopotrivă, rămân cu mai mult decât niște poze tremurate la care nu se mai uită nimeni, rămân cu amintiri deosebite pe care, cred cu tărie, ar trebui să le aibă toți copiii și toți părinții: sfârșitul unui ciclu de învățământ. Sunt foarte puține evenimente de felul ăsta în viață, sfârșitul clasei a VIII-a, al liceului și al facultății, toate speciale dar diferite între ele, niciunul neputând să le înlocuiască pe celelalte.

        A vorbit doar directorul, vreo 2 minute, care apoi a premiat învățătoarele și le-a mulțumit pentru munca depusă în cei 4 ani, după care au urmat 2 ore de spectacol al copiilor din cele 6 clase a IV-a.

        Las aici un filmuleț și o fotografie care sintetizează experiența de aseară, experiență care se adaugă la cea din timpul semestrului și anume interacțiunea cu un sistem căruia îi pasă de copii și părinți.

 

Ceasul rău, pisica neagră

Ce face șoferul român când îi taie o pisică neagră calea în trafic? Oprește mașina, scuipă pe centura de siguranță care-i blochează accesul în sân, bagă în marșarier și se dă trei circumferințe de roată înapoi. Apoi pleacă mai departe la volanul mașinii din secolul XXI.

 

 

În parc

O fetiță de vreo 5 anișori, pe bicicletă cu roți ajutătoare, blocată pe suprafața aia cauciucată care înlocuiește, mai nou, iarba în locurile de joacă:
-Tati, nu pot!, îi cere pierit ajutorul.
-Împinge, că te faci de râs, îi răspunde impunător, fără să ridice ochii din telefon, o matahală trântită pe o bancă la umbră.
Copilul încearcă, dar suprafața moale și bicicleta mai grea decât ea se împotrivesc.
Se uită la taică-su dar nu mai îndrăznește să-i zică. Încearcă iar deși se vede pe fețișoara ei că știe deja rezultatul.
Mă gândesc s-o ajut dar n-am chef de scandal. În plus, pe ăla nu-l educ eu iar copilul tot cu el iese și mâine.
Într-un final se ridică și-i dă plictisit un impuls.
Plec mai departe, mă așez, mai am o oră jumate de așteptat.
Prin fața băncii trece o fetiță de vreo 2 ani, însoțită de părinți. Taică-su împinge căruțul gol. Caută joacă, eu îmi ascund față în palme de câteva ori, ea se ascunde după maică-sa. Râde. Abia când îi fac „pa” și îmi răspunde văd că mânuța ei dreaptă se termină deasupra încheieturii. Mi se pune un nod în gât.

Mai bine stăteam și eu cu ochii în telefon.

În școala românească se intră pe ușa din dos

Am fost nevoit să ajung la vechea școală a fiică-mi pentru un rest de 14 lei din bursa pe semestrul întâi. Doar miercurea asta, de la 8 la 14 dar numai în pauze.

Ei bine, ușa principală încuiată, sonerie nu. Se deschide doar cu cartelă. Binevoitoare, doamna bibliotecară ieșită la o țigară mă informează înțepată: „intrați prin spate!”. Nu sunt convins nici acum că s-a referit la clădire dar oricum, mă cam grăbeam.

In fine, ocolesc școala și dau peste un polițist de la locală obez și plictisit căruia îi arunc în grabă „la secretariat”. Nu-mi cere buletin, nici măcar nu mă întreabă cine sunt. Mă simt plin de siguranță și încredere.

In școală, pustiu. La televizorul cu camerele de supraveghere, nimeni. Chiar dacă s-ar uita cineva n-ar înțelege mare lucru din cele 12 imagini în care e împărțit ecranul televizorului cu tub cu diagonala de 48 cm. La caietul în care se trec datele vizitatorilor, nimeni, mă mir că nu l-a luat vreun glumeț. Unde se află caietul? Exact, lângă ușa pe care vizitatorii nu pot intra.

Sunt curios când o să iau și fișa medicală pentru că nu-i așa?, cărui director i-ar fi trecut prin cap că îi trebuie toate actele elevului care pleacă atunci când i-a eliberat foaia matricolă? Tot atunci şi despre programul de la cabinetul medical.

P.S. mulți dintre cei puțini care vor citi vor spune că-s cu nasul pe sus. Oi fi, nu zic nu, dar într-o instituție a statului nu-i normal să intri pe ușa de serviciu și nu e normal să-ţi poţi obţine un drept legal de la reprezentantul ei doar într-o zi de la 8 la 14 şi doar într-o fereastra de 5 minute la fiecare oră, că nu-i dă din milă de la el din buzunar. Dacă legal e prea greu să schimb metehne comuniste, măcar să-i fac de râs.

Control operativ și inopinat (manual)

De obicei, pe teren sunt mai multe echipe de inspectori conduse de un șef căruia îi pot cere detalii despre poziția în care trebuie așezat cel controlat. Inspectorul respectiv a fost, probabil, trimis singur și a găsit o situație care cerea lămuriri. Neavând șef să-l întrebe s-a uitat în manual.

Bine totuși că are șefi grijulii care vor să-l mute să studieze din nou, nederanjat, manualul pe care îl știa la perfecție pe la 14-15 ani.

Egalitate, dar nu pentru căței

CNCD a constatat discriminarea și a ajuns rapid la un verdict în cazul articolului din Times New Roman „Curva lui Dragnea, asaltată de PSD-iști, …”. Nu am căderea să imi dau cu părerea dacă e corect sau nu, probabil TNR va contesta decizia în instanță și ce va zice judecatorul aia va fi.

Problema mea e că același CNCD, după 4 luni și jumătate încă n-a constatat dacă o categorie de elevi a fost discriminată sau nu de autoritățile locale în cazul acordării burselor de performanță. Să spună da sau ba. Evident, cetațeanul de rând egal în drepturi poate aștepta un răspuns mult si bine, mai ales dacă nu-i în situația de a se uita galeș la Dragnea.

 

sursa foto

Poți scoate omul din comunism dar nu poți scoate comunismul din om

„Dacă atunci, în comunism, părinții noștri erau prea speriați să pună întrebări, acum, în libertate, s-ar cuveni ca părinții care socotesc că ceva nu este în regulă cu aceste imagini să-i ia la întrebări pe dascălii copiilor lor.” de aici

Da, cunosc o școală din capitala unui stat democratic, membru UE, unde câțiva părinți au pus întrebări dascălilor. Rezultatul? Profesorii refuză să ia dirigenția clasei la trecerea într-a 5-a.